La doar o luna dupa summit-ul care a reunit la Bucuresti cei mai puternici oameni de pe pamant, capitala Romaniei isi arata o cu totul alta fata. Summit-ul a prilejuit ceea ce se cheama un lift-up, sau un retus al imaginei Bucurestiului: trei artere asfaltate, trei copaci plantati si o aparenta activitate mai asiduua a personalului de salubritate – tot pe cele trei artere.
Astazi, Bucurestiul este singura dovada a realitatii crude pe care o traiesc romanii: Razboiul. ...
Exista momente in viata care te coplesesc. Unul dintre aceste momente a avut loc Duminica. Nu, nu a fost fiorul credintei (sau...?), ci un om de 1,60 m, cu forta de Titan din mitologia greaca: Amon Tobin. De felul meu, am o ureche fara nici cea mai mica inclinatie muzicala. Notele trec pe langa mine fara sa imprime nimic. Acest lucru nu ma impiedica sa ador muzica, insa o fac ascultand in prostie cate o melodie, pana cand o invat pe de rost, papagaliceste. Din acest motiv imi place sa ascult muzica in intimitatea biroului, cu castile lipite de urechi, ca sa fiu sigura ca inteleg ce ascult. La concerte ma duc mai mult sa casc gura si sa simt fiorul pe care ti-l da statutul de om in multime. Muzica nu prea ajunge la mine, fie din cauza ca nu mai seamana cu aia de la casti, fie e sunetul aiurea, fie vocea e mai proasta decat pe banda. ...
Nu cred sa existe oameni pe lumea asta care sa nu isi doreasca sa schimbe ceva. Sa schimbe ceva in ceea ce priveste propria persoana, sau lumea din jur. Sa schimbe trei masuri la pantalon sau datele problemei incalzirii globale. Se spune ca primul pas spre schimbare il reprezinta constientizarea problemei. Sanchi.
De cand sunt mica pot sa fac prezentari powerpoint cu bullet-point-uri specifice legate de chestiunile care necesita “ameliorare” in ceea ce ma priveste. Insa ele sunt o chestie extreme de obiectiva. Parca vb despre o alta persoana, pentru ca indiferent ca este vorba despre lungimea unghilor mele sau de trasaturi esentiale ale personalitatii mele, imi este imposibil sa declansez natural sau nenatural procesul de schimbare. Stiu ca de cele mai multe ori este extreme de simplu: faci aia, sau repectiv nu faci aia si vei schimba imediat ceva. NUUUUU. Din secunda in care simt in aer mirosul schimbarii, imi ingheata creierul si intra pe pilot automat, scotand parca si mai mult in evidenta elemental supus schimbarii. Ca sa fac o comparatie plastico-tampita: in loc sa ma las lin ca o trestie in vantul schimbarii, eu imi lungesc si mai adand radacinile si imi maresc trunchiul, strangand puternic din dintii mei de lemn si tinand inchisi, inchisi ochi, repetand insistent in mijlocul uraganului: NU SE INTAMPLA NIMIC, E FRUMOS AFARA, desi undeva in strafundul sevei mele sunt perfect constienta ca nu o sa ies la fel de intreaga dupa aceasta experienta. Particica asta ascunsa e cea care a reusit sa imi deschida o unica portita spre supravietuire. Cand peste vuietul furtunii si a litaniei mele de om care neaga, lucrurile inceteaza sa mai aiba sens, eu decid in sfarsit ca e momentul sa schimb ceva. PARUL.
Acum 9 ani, cand ajunsesem sa nu mai merg drept pe strada de derutata ce eram, am intrat intr-un final intr-un magazin, mi-am luat vopsea si decolorant si m-am vopsit blonda. (eu fiind bruneta si sub limba). A fost necesar parcurgerea unui proces de 14 decolorari si caderea a jumatate din podoaba capilara, insa la final eram alt om: blonda, cu parul scurt. Si, indiferent ca a fost auto-sugestie, sau energiile mele negative chiar isi au ca sediu pilozitatile, cert e ca si viata mi s-a schimbat. Urmand din instinct acelasi princpiu logic, astazi mi-am facut drum la frizeria din colt si … tot ce pot sa va spun este:
It's been seven hours and fifteen days Since u took your love away I go out every night and sleep all day Since u took your love away Since u been gone I can do whatever I want I can see whomever I choose I can eat my dinner in a fancy restaurant But nothing I said nothing can take away these blues `Cause nothing compares Nothing compares 2 u
De sofia (la 16.04.2008 @ 11:31:13, in Nuka, citit 88 ori)
Gata,
Am oficial un omulet. A intrat in sistem. Are patalama. A intrat in colectivitate. In alte cuvinte, am inscris-o la gradinita. Din toamna are sa isi ia ghiozdanelul in spate si va intra in alta lume. Una in care nu are sa mai fie buricul pamantului. O lume in care are sa fie doar o alta caramida in perete. Are sa fie supusa inevitabil comparatiilor – unele dintre ele fiind nevoita sa le piarda. O sa isi piarda aura unica pe care o are acum – aura pe care ti-o da senzatia de a fi stapan al lumii, capabil de orice. Odata intrata in sistem, are sa se izbeasca de reguli, de mentalitati dubioase, de oameni prosti, de mojicie. ...
Rasfoind acest numar incarcat de cultura , veti regasi un articol modest, insa incarcat de invataturi pretioase pentru orice om modern, intocmit si redactat de a dumneavoastra subsemnata.
Arhiva
(p)Link
Comentarii
Printeaza
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3